Poetul George Vasilievici (1978-2010), sărutând statuia lui Eminescu, în holul unui liceu din România

Nu există date statistice indubitabile că Mihai Eminescu, a cărui comemorare pică, fatidic, astăzi, ar fi poposit la Buzău. Unii documentarişti pasionaţi de itinerariile spiritual-mercantile ale marilor clasici ai literaturii române, au reuşit să demonstreze că, de pildă, inagalabilul Caragiale s-a încurcat cu treburi prin urbea încă reşedinţă de municipiu a rezonantului nostru judeţ. Urma lui materială a cam dispărut, deşi nostalgicii ar mai depune mărturie că Nenea Iancu a avut locantă lângă gară.

 

Caragiale ar fi venit la Buzău să alunge zvonurile că nu-i un bun şi mai ales inspirat întreprinzător, după oarecari eşecuri la Iaşi sau Ploieşti. Puţini ar fi înţeles că pasiunea lui nu era să vândă bere şi frigărui, cum dădea bine în trendul vremii sale. O legendă spune că pierderi tragice din familie l-au făcut pe extazicul observator al moravurilor să se fi implicat în meciuri cu beşica de porc, pe străzile lăturalnice ale urbei ăsteia, laolaltă cu prichindeii din vecini. Lesne de înţeles dezavuarea moralistului, care-şi făcuse deja datoria de a-şi livra eminenta operă dramatică.

 

E, însă, din ce mai confuz faptul că fostul lui amic de generaţie, Mihai Eminescu, pe tema căruia câteva zeci de mişcări literar-artistice se produc astăzi în şcolile din judeţ, nu a prea avut nicio tangenţă cu Buzăul. În vreme ce Caragiale conducea campanii electorale pe sub schelele actualului Palat Comunal, inefabilul poet făcea foamea prin Iaşi, pierdut în mâinile unor pseudomedici care, prin elucubrantele lor scheme de tratament, au alimentat teoria tabloidizantă a lichidării lui din motive politice. Totuşi, persistă prezenţa lui Eminescu şi la Buzău: câtă vreme cultul lui Caragiale a fost şters abuziv din urbe, câtă vreme un Vasile Voiculescu, alt poet de talie, abia de mai e legat de instituţia cărţilor din judeţ, se pare că prezenţa lui Eminescu în aniversări şi comemorări rămâne dovada vie că, printre găinaţul din „piaţa săracă” sau prin bălegarul de sub zidul Episcopiei, imaginea lui cristică a străbătut indubitabil şi spiritualitatea buzoienilor.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.