Nu trebuia să văd ultimul Superbowl ca să-mi dau seama că fotbalul american are un mare avantaj în fața soccer-ului în preferințele mele dintre sporturile practicate peste tot pe planeta asta. Mă săturasem de polemicile inutile gen „ofsaid milimetric” sau „fault la limita cartonașului”, de simulările jenante apărute imediat după debutul VAR-ului sau de protestele grotești de după fiecare fluier al arbitrului. Văicăreli și urlete la fiecare contact cu adversarul și apoi lamentările din fața microfoanelor unor reporteri avizi să asculte tâmpeniile care ne-au mâncat sufletele în ultimii 10-20-30 de ani.
Merg pe mâna super-atleților din NFL, reprezentanții unui sport nou pentru noi, dar cu rădăcini, valori și tradiție la ei. Noi și ei însemnând, bineînțeles, pe cei care încă își consumă nervii cu nea Gigi și Florinel versus admiratorii unui Tom Brady, Patrick Mahomes ori a fraților Kelce.
Eu am trecut cu arme și bagaje în tabăra gladiatorilor din Statele Unite și am aproape 20 de ani de la primul meu Superbowl. N-am înțeles de la început cu ce se mănâncă fotbalul american dar eram fascinat de interesul fenomenal stârnit de fiecare meci în parte, indiferent că se juca în sezonul regulat în play-off. Presă, suporteri, sponsori și istoria fiecărei francize în parte (deci aici nu mai e vorba de cluburi!), fac deliciul fiecărei săptămâni începând de la sfârșitul lui august până la marea finală de la începutul lui februarie.
Un sport în care nu se poate trișa pentru că totul este disecat frame cu frame de reluările TV, de analiștii fiecărei echipe în parte sau de posibilitatea antrenorilor de a contesta deciziile din teren prin folosirea steagului roșu.
Cei 53 de oameni din fiecare cele 32 de trupe înregimentate în NFL nu trebuie să fie toți pe măsura fixă a unui super-atlet. Adică 190 cm înălțime, 85-90 kg greutate și 50-55 cm diametrul bicepșilor. Aici întâlnim și astfel de băieți doar că ei nu pot juca singuri. Au nevoie de piticii de fier care vin din spate (running back, RB) de zburătorii din flancuri (wide receiver, WR), de bestiile care protejează coordonatorul de joc (QB) ori de cei care îl agresează pe acesta și pe băieții care îl ajută să facă puncte. Avem deci grași, slabi, pitici și uriași, lunganii cu punt-ul ori picioarele fine de la cei ce execută field-goal-ul (FG). Un sport al tuturor, un sport iubit și respectat, tradiție cât cuprinde și suporteri gata să facă orice sacrificiu pentru a plăti prețuri exorbitante la meciurile celor de la Broncos, Buccaneers ori Lions. Doar câteva exemple alese la întâmplare, eu fiind un simpatizant al vice-campionilor din San Francisco și al texanilor din Huston.
Mă lepăd așadar de Satana soccer și voi încerca din sezonul viitor al NFL să scriu mai mult despre football. Energia tânărului nostru coleg Alex Dumitrache și bunăvoința șefului sunt doar două dintre motivele pentru care am schimbat tabăra.
P.S.: Am și alte sporturi pe care le-am pus deja înaintea fotbalului cel de toate zilele iar aici țin să nominalizez handbalul (băieți și fete), snooker, tenis, rugbi ori volei.
Vali MOCANU
[…] Afla mai multe despre aceasta stire [CLICK AIC] […]