„Doi indivizi rupți de realitate!” Scoasă din contextul supărării ei, declaraţia lui Victor Mocanu, preşedintele Consiliului Judeţean Buzău, referitoare la Victor Ponta şi Crin Antonescu, poate fi aplicată pe un întreg spectru politic românesc. „Indivizi rupţi de realitate” este o sintagmă extrem de generoasă, din acest punct de vedere, dar şi foarte uşor de demontat, în funcţie de cioburile oglinzii sociale în care se reflectă „realitatea”.

 

De pildă, chestiunea Imnului de Stat. Are zi naţională cu festivităţi în toată regula, are lege conform căreia, de aproape 18 ani, acesta se intonează obligatoriu în şcolile primare şi gimnaziale. Situat pe lângă această realitate sau rupt de ea, ministrul Educaţiei vine cu declaraţii pompoase, prin care spune că studiază, împreună cu Institutul pentru Ştiinţe ale Educaţiei, „oportunitatea intonării imnului în şcoli, o dată pe săptămână”. Ridicolul nu stă în simţurile unui politician.

 

Absenţele. Aproape 6 milioane la Buzău, în ultimii trei ani şcolari. Legea Educaţiei spune clar că se aplică amenzi, se fac exmatriculări, se scad notele la purtare etc. Pe lângă această realitate cât se poate de obiectivă, stipulată într-o lege organică, acelaşi ministru vine cu alte declaraţii, la fel de adânc îndesate cu paiele demagogiei: introducerea aparatelor de pontaj. Asta-i ultima fiţă în domeniu. Legea sistemului prevede sancţiuni contravenţionale care nu au fost aplicate mai niciodată. Jandarmeria, Poliţia Municipală şi alte firme de ordine şi pază au mii de angajaţi prin unităţile de învăţământ din judeţ, care ar fi trebuit să contribuie la „combaterea absenteismului”. În schimb, s-a dezvoltat o monstruozitate de afacere cu „adeverinţe medicale” care motivează copios chiulul.

 

 

Astfel de exemple de situare „pe lângă” sau de „rupere de” realitate sunt „cu nemiluita”. Lăsaţi în voia lor, să se joace cum vor ei cu lopăţelele în nisipul societăţii, principala activitate a politicienilor pare a fi crearea unor alternative fantasmagorice la realitatea pe care bunul simţ o reperează a fi cea mai adecvată convieţuirii fiereşti. Abia când le sunt lezate propriile interese, aceşti politicieni „demască” paralelismul dintre realitatea lor şi „cealaltă” realitate. Vorba deja veche, cu cele „două Românii” pe care le vedea Adrian Năstase, în confruntarea din 2004 cu Traian Băsescu, e depăşită. Fragmentarea României e abisală. În ea, poţi descoperi roata în fiecare zi, fără jenă. Totul e să fie „cât mai” rotundă…

 

S.D.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.